CE MAMA DRACULUI SE ÎNTÎMPLĂ? Cineva se JOACĂ cu timpul!!! Tema lunii.

Am abandonat Memento după alte 30 de pagini. Din cauza limbajului, am avut senzaţia că e un roman istoric. S-ar putea să aibă mici reuşite, dar disproporţia e nefericită, nu prea compensează.

Pedal to the metal spe Mexico. Peisajul sfîrşitului de iarnă în satele patriei e trist, cu schelete negre de copaci şi ogoare întunecate, cu garduri rupte sprijinite de babe cioturoase, cu multă beznă după asfinţit, sat după sat neluminat – sau luminat chior; în asemenea condiţii şofatul ţine de tehnici jedi. Întunericul e mama românului.

În Bujoreni, la jumătatea satului, e o casă veche boierească, poate de la începutul anilor 1900, intrarea în curte se face printr-o poartă lucrată. Satul pare să fi foat bogat, exista semne că a trăit cîndva momente mai bune. Casa e pe partea sudică a şoselei, are deschidere spre lunca unei ape, o poziţie bine aleasă. Am oprit să facem cîteva poze, n-am vrut să fotografiez neapărat casa, care acum e proprietatea unui apucat care o renovează cu termopane şi tot dichisul mîrlanului. Probabil că s-a simţit ameninţat de Nikon, a ieşit cu tupeu la gard să ne spună ce să fotografiem – altceva, dar nu proprietatea lui. N-ai replică, şi chiar dacă îţi vine, rîia pe care ţara asta o tot pune în tine nu se curăţă uşor.

Divorţ cu copil, ne-am putea face o sectă. Mă întîlnesc cu RJ în aceşti termeni şi el mă întreabă dacă se poate ca o femeie părăsită să se folosească de copil împotriva bărbatului. Ei bine, se poate, de milenii – Medeea nu s-a născut în anii optzeci. În orice caz, situaţia lui e foarte ciudată, După ce am văzut Alexandra, mi se pare că a aterizat în propriul lui act artistic. Ca şi cum viaţa s-ar inspira din arta pe care o produci. O dracie.

Reclame