Nu se poate un scrie un roman care să urmeze fidel iţele realităţii. Ar fi prea neverosimil. Ieri seară am urmărit din întîmplare un meci politic la televizor. Se luptau nişte domni cu nume ciudate. Toni Greblă, Codru (Corbu?) Vrabie. Nici Caragiale nu a fost atît de bun. Te întrebi cum dracu’ îi strigau mamele lor pe oamenii ăştia cînd erau copii? Dacă nu cumva mă uitam de fapt la Trăzniţi în NATO…
După o oră am găsit în web o chestie năucitoare. NASA a lansat o rachetă V spre lună – o rachetă în trepte. Conţine o bombă Centaur şi un satelit LCROSS. Bomba va fi detonată într-un crater al Lunii situat la polul sudic. Există bănuiala că acolo există apă. Bomba aruncă în spaţiu chestii, satelitul cercetează moleculele chestiilor. So: NASA – bombă – Lună – APĂ(!!!). Nu se dă la ştiri, mai multe detalii se găsesc pe siteul NASA.
Dar şi mai năucitoare e o chestie pe care am găsit-o din întîmplare pe siteul NSA. NSA e ceva mult mai scîrbos decît CIA.
Probabil că în 10 ani lumea va arăta cu totul şi cu totul altfel. Probabil că în zece ani omul va arăta cu totul şi cu totul altfel. Probabil că în 10 ani nouă, deşi ne-a mai crescut o mînă şi un picior, o să ne pice mucu’ în faţa lui Dan Puric (Codru, Greblă, Vrabie, Ciorbea… well, să nu spună cineva că nu există o predestinare) la televizor, în timp ce lumea îşi arde flacăra în altă parte. Chestiile astea se pur şi simplu se întîmplă. Şi nu se vor spune la televizor. Te trezeşti în faţa faptului împlinit, supravieţuirea speciei stă în elasticitatea membrilor ei.