Treaba asta cu spaniola merge greu, mostly pentru că mi-e mintea la altceva, acasă nu reușesc să mă ocup cum ar trebui. Și, cum nici la Almodovar nu m-am prea uitat cînd eram mic, mă trezec că nu reușesc să mă abat de la potecile limbii italiene, care iese din din mine, prăfuită, dar vie. Spaniola are un lexic mult mai îndepărtat de fondul comun, așa că furculițioanele au șanse mici de reușită. E o limbă destul de aspră, cere o dedicație de care nu sînt în stare acum.
++++
Năucitoare povestea lui Alexandru Vakulovski. E invitat să-și ia cetățenia, dar nu primește viza. Cînd și așa nu prea ai cu ce să te lauzi, e un calcul de PR cît se poate de greșit, pentru că, se știe, scriitorii sînt buni de gură și îți fac reclamă. Chiar dacă nu te omoară grija pentru om, cine s-a ocupat de treaba putea asta măcar atîta lucru trebuia să fi avut în vedere. Dar probabil că și atît e prea mult. Bietul om e injectat într-un Kafka și oricît ar literaturiza episodul, nu-l ajută. Deloc ciudat, povestea lui îmi amintește de cozile la pașapoarte din 97-00 în patria mumă/ciumă.
+++++
Deschid televizorul. Corina Drăgotescu grăiește: ’… e la fel de bătrînă în presă ca și mine’. U-u-u, televizorul zboară din nou pe geam.
+++++
Totul e pe dos. Dovezile vin una după alta. Vîntul iraționalului bate ca înainte de-un război. Ai senzația că trebuie să apară ceva ca să scuture copacul, pentru ca lumea să se reașeze în tiparele firescului. Cutremurul din Chile a mai deplasat axa pamîntului un pic? Little wonder.

Reclame