De fapt, cazul Strauss-Kahn are dezvoltări mult mai complexe. Un articol în NY Review of Books reia povestea, detalii bulversante reies în urma procesului. E neverosil, îți împietrește mintea, – pentru că, deși ceea ce citești pare un thriller politic semnat de Polanski, e realitate, sînt adevăruri consemnate într-o curte de justiție. O preluare a articolului se găsește și în EVZ.
În aceeași zi în care am citit acest articol, programul de știri îl arăta pe Sarkozy pupîndu-i mîna lui Merkel (care și-a umflat obrajii, ca într-o joacă de copii, o decompensare după o zi grea de muncă) în fața unei Europe care așteaptă soluții pentru ieșirea din criză, o reformă, zile mai bune. Probabil că, în sinea lui, i-o pupa lui Berlusconi (pentru că a legat de gîtul Italiei o dobîndă ridicolă la o datorie ridicolă, căci în cele din urmă împrieteneala cu Bush trebuia să aibă un deznodămînt) – și probabil că Berlusconi nu și-ar fi umflat obrajii, ci altceva (din niciun alt motiv decît admirațiede sine).
La eșecul lui SK contribuie și povestea prostituatelor de lux, presa îl acuză ca trădat speranțele Franței cu divese femei. În fața unor astfel de acuze medievale, omul se apără (la un nivel mult prea sofisticat), spunînd că nu era vorba de prostituate, ci despre un grup libertin. Așa că Franța rămîne pe cap cu vechiul căpcăun, care avantajul că nu trebuie să se ducă la un hotel să beneficieze de serviciile altor femei decît soția oficială, pentru asta are o țară întreagă, ușor amețită de diverse dileme morale și de perspectivele economice dramatice. Bomba de budoar – armă fără greș: întotdeauna opinia publică e mai sensibilă la factorul moravuri decît la cel competență, viziune, onestitate. Din ce poziție ar mai fi călăuzit Sarkozy destinele UE?

În aproape aceeași zi, Obama, la un summit în orient, îi atrage atenția președintelui chinez că ar trebui să-și întărească yenul. Obama are un aer relaxat, aproape elastic. În zîmbetul de piatră a lui Jintao se poate citi următoarea replică: I-auzi, lume, ce spune urîtu` ăsta! Oare ce-l îndreptățește să vorbească așa?
Peste cîteva zile, China condamnă incidentul provocat de trupele NATO în Pakistan, la granița cu Afganistan – 40 și ceva de soldați pakistanezi uciși într-un atac NATO aparent fără discernămînt (Casa Albă își arată regretul și numește incidentul o tragedie). În condițiile în care SUA încercă să negocieze prelungirea permisiunii de a folosi o bază aeriană pakistaneză – de unde dronele CIA survolează Afganistanul. O negociere interesantă, îți vine să spui. În orice caz, Pakistanul e neînduplecat și cer SUA să părăsească baza – prea multe incidente regretabile, se aduce în discuție și povestea furtunoasă a asasinării lui Bin Laden, un strigoi mediatic (cine să-i mai probeze existența?), căci se pare că Pakistanul n-a fost prea fericit că un comando de trupe speciale americane și-a făcut de cap pe teritoriul său.

ONU scoate la iveală crimele regimului Assad în Siria. Există dovezi care vorbesc despre 250 de morți, printre care foarte mulți copii. Tortură, execuții, abuzuri sexuale, atrocități care-ți împietresc mintea, îți îngheață inima – crime împotriva umanității, spune raportul. Nu e clar dacă se pregătește sau nu o intervenție, dar avem deodată foarte multe informații. Și o îngrijorare crescîndă.
Dar aceste lucruri nu se întîmplă de ieri. De la începutul anului, numărul victimelor ajunge în Siria la 4000 de civili. 4000. Presa are deodată foarte multe informații din Siria și ne dă de înțeles ce urmează.
Așa cum Gadafi a fost o poveste veche – dar asta nu l-a împiedicat să se fotografieze în ultimii ani pe genunchii lui Blair sau Berlusconi sau Sarkozy sau H. Clinton sau Obama însuși… se pare că lista e mult mai lungă.

Schimbă-le ordinea sau numele sau alte amănunte și vei avea știrile ultimilor 100 de ani. Mai schimbă-le odată și vei avea știrile următorului mileniu. Pentru că „așa stă treaba”, vorba neamțului. 

Chomski spune că intervenția unei armate străine pe teritoriul unei țări, fără un acord se cheamă ocupație. Aceste intervenții militare nu ar trebui să se producă, revoluțiile pot fi sprijinite altfel pentru a obține răstunarea de putere – acestă cale nu e o naivitate, toți acești tirani sau născut în mare parte din ceva mai mult decît acceptul vestului… se poate vorbi chiar de sprijin, așa că vestul poate desface foarte ușor ce a făcut – cu ajutorul sancțiunilor economice, al embargoului, plus lucrarea fină a serviciilor.
Poate că e o naivitate, dar spun că ar trebui să-l credem, dacă nu pentru faptul că e unul dintre cei mai lucizi și mai atenți analiști politici în viață, măcar pentru faptul că că e lingvist.

Aceste amănunte care nu se potrivesc au devenit din ce în ce mai multe, mai grosolane, mai revoltătoare. Da, dar n-o să mai protestați mult pentru că în curînd vă luăm acest drept și nici n-o să mai aveți cum să creați emulație, căci nu va exista decît o singură presa, una care vorbește despre atrocitățile unor tirani pe care armatele noastre urmează să-i înlăture și despre cum ne chinuim să împiedicăm un colaps financiar global. Deocamdată vă lăsăm mall-uri atît de pline cu marfă, încît să vă pierdeți capul în ele. Și bănci care dau credite – cu buletinul, în lumea a treia. Și pe Tom Cruise, să vă distreze. Și dacă cumva l-ați auzit pe Brian O`Leary vorbind despre lucruri care vă fac să vă însuflețiți, uitați-l. E mai simplu să trăiești adăpostit în negare și ignoranță. Ca să muți omenirea de pe șina asta psihopată, ca să o scoți de sub monopol și să-i dai un destin mai luminos însemnă nu doar o voință supraomenească, ci și educație, însemnă un sistem social complet diferit… probabil că nu știți ce cereți.