el mundo mundial 2

Știri neplăcute din spatele mondialului. Nu-s de mirare violențele, injustiția naște furie, prăpastia socială a ajuns la o adîncime de distopie, pare ireal. Proasta gestionare (năruită de lăcomie și dezumanizare) a unei societăți. Povestea zilei de secole, dar acum, aflați pe o culme de civilizație nemaivăzută, te aștepți ca lucrurile să nu mai stea așa. Ori tocmai acum descoperi cît de mult s-a adîncit groapa în om. Am senzația că ne învîrtim printre tehnologii de cîteva zeci de ori mai sălbatici ca primul om. E ceva atît de aberant, toți oamenii ăia dormind sub cerul liber lîngă o afacere de sute de milioane injectată artificial în țara lor în niciun alt scop decît divertisment. Vine un marțian și vede asta și tu cum îi explici monstruozitatea…?  Știi ceva, nu te lua după ce vezi, omul merită o șansă, pentru că Da Vinci, pentru că Vonnegut, pentru că Pirlo… Pe Neymar poți să-l sari, poate că Brazilia joacă un pic mai nedezumflat decît Spania, dar partida cu Mexicul a fost cel mai prost meci al distracției mondiale… mă rog, după meciul de azi al Spaniei cu Chile… 

Ce-i spui marțianului? Merită bîlciul ăsta de oameni obosiți, care se fac de rîs pe sute de milioane? Iar el o insiste și o să-ți spună: Dacă-mi spui de ce are nevoie omenirea ca să-și întîlnească viitorul cu ceva mai multă seninătate îți dau acum pe loc. Fuck, poți să-i răspunzi? Nu prea. Ce-i ceri, alte sute de milioane? Sau knowhow?  Așa că mai bine să stea marțianul la el acasă.


Mă duc să mă tund și o rog pe frizeriță, dacă tot insistă să mă și spele pe cap, să nu-mi bage apă în ureche, e defectă. Dar cred că și urchea ei e defectă, n-aude, pentru că îmi bagă apă. Ca să compenseze, ține să-mi facă conversație. Italian? Nu, român. Român? Și cum e în România, aveți republică, nu? spune ea, la curent cu tema zilei. Și cum e în republică, lucrurile sînt ținute sub control, nu? Nu că nu fură ca-n Spania?  O privesc în oglindă cum își face de lucru în părul meu ud, e serioasă. În final, nu poate să spună unde e mai bine, în Spania, sau în România… oricum sînt toți o apă și-un pămînt, fură de rup. Eu ce pot să mai zic, îmi admir tunsoarea ușor asimetrică, nu găsește oglinda mică să-mi arate ce mi-a făcut la ceafă așa că ies muncit de niște temeri. Capul a început să mă doar abia a doua zi. Din cauza urechii defecte sau a frizeriței defecte. Mai contează?   


Confessions of A Economic Hit Man. Nu mai știu exact cum am ajuns la această carte, luîndu-mă după niște elogii, probabil, oricum ideea e clară din titlu… iată cum se fac treburile murdare, big time. E scrisă în regim de memorii, și după 50 de pagini de sirop scris stîngaci (autorul e un om bun, sănătos moralmente, ghidul lui de cetățean modern e nimeni altul decît Thomas Paine, pe care în alintă Tom, dar a ajuns în sistem dintr-o întîmplare și apoi…), încep să mă întreb de ce atîtea elogii. Și totuși am răbdare, pentru că vreau să aflu poveștile nasoale, în caz că vine discuția, să am cu se mă dau mare, așa că mai rezist 50 de pagini. Un ghem de filozofeli și de erudiții tehnice presărate peste dialoguri neverosimile și greoaie, personaje feminine misterioase, cinice și seducătoare întîlnite în zone exotice, lucrînd sub acoperire pentru tot felul de servicii sub acoperirea unor corporații, afirmații care lăsate fără un backup nu ies din zona locurilor comune… insightul nu vine și ajung să mă întreb dacă nu cumva acest sirop e menit să compromită tema. 


Știre azi în El Pais. Podemos e finanțat de Chavez, vreo 5 milioane de euro. Prin fundații, toată povestea înșirată pe vreo 10 ani, dar treaba e clară. Știrea, numai pentru noi o noutate, cade exact înaintea înscăunării lui Felipe. Dai în mine, dau în tine. S-avem ce vorbi la frizerie.         


Reclame