minunea

Nu e vorba că Iohannis ar fi mut. Problema e că e amuțit de mahalaua politică cu care ar trebui să se lupte. Ar trebui, dar nu poate, nu-l lasă firea… ei, naturelul. Te bagi în tărîțe, te mănîncă porcii. Fiți cuminte, domnule Iohannis! Și nu vă mai uitați pe pereți. Abominel l-a făcut, vorba aia, ca la Brăila. Uitînd cum se uita el mut pe tavan cînd a trebuit să-și producă viziunea economică în fața președintelui (supranumit Dictachiorul). Uită el și ce-a mințit ieri, nu asta e singura lui problemă. Problema, dacă e vreuna, e următoarea: ce se întîmpla cu un om lipsit complet de procese de conștiință, un psihopat sadea, cînd va pune mîna pe TOATĂ puterea? Avem toate semnele, cazuri s-au mai văzut…  

Cam așa arată realitatea, și în realitatea asta, dacă vrei să cîștigi, nu ai cum să o faci ca un gentleman. România modernă a crescut la sînul fetid al bîlciului, al relativizării, al lui să ne rîdem – cu sutană. Al lipsei de coerență morală a vectorilor formatori, al jurnalismului pungă, al enclavelor intelectuale măcinate de isterie (pe bază de invidie). România fost crescută la sînul unui maț cu picioare și gură. Are importanță dacă acest lucru s-a întîmplat în baza unui program ocult, moștenit din ceaușism sau așa arată gena în arcul Carpaților? Strămoșul lui Gică-contra al IXlea, neocomunistul anticomunist. Bate-l tu cu gena ta mai de neamț ca a vărului Schulz dacă poți, dacă ai cu ce. Dacă nu, rămîne să-l bați pe văru` peste ochi la anul cu faptele lui Abominel, iar el o să-ți rîgîie Internaționala dintr-o halbă de un metru, în caz că-și mai aduce aminte (de tine, de noi, de ce-a făcut și-a dres și unde ne-a adus). 


Ce spun cifrele după primul tur? 10 la sută avans pentru micul tiranozaur. Asta înseamnă 1 milion de voturi. Asta înseamnă cam cît s-a răsuflat că ar fi voturile furate (de care între timp nu se mai face vorbire, c-am ajuns toți nemți). Să spunem că în urma traficului legal de voturi înainte de turul 2 avansul se păstrează. Diaspora a primit 800.000 de buletine de vot, deși sînt sînt estimați 1,5 milioane de votanți – au votat 300.000 în primul tur. Chiar dacă le consumă, nu egalează furtul, care se repetă, măcar pentru că nu are în ce să se împiedice. Aceste cifre sînt produse din amintire, dar nu cred că greșesc prea mult.
Așa că dacă e să salveze cineva România o pot face nehotărîții. Dacă… 


Dacă. Dacă iese Iohannis n-o să vedem o minune. E posibil ca pluta să ajungă la mal, totuși, cîndva, cumva. În schimb, o să vedem una dacă iese Abominel. Celor care încă li se mai par amuzante glumele cu găini cu gîtul rupt, căci și-au uitat ochelarii antibăsismului pe ochi, le propun să încerce să se vadă peste un an. Cu onestetitate, dacă le-a mai rămas. Cu ce-o să-și mai plătească ratele – la Mercedesul clasa A? Cu ce-o să-și mai țină demnitatea în picioare, făcuți covrig după o gură de mîine? Despre ce recunoaștere a meritelor va mai putea fi vorba cînd ajungi ultimul pe o listă de nepoți boccii? Cam cît trebuie să-ți țuguiezi buzele de la capătul ei ca cineva să afle că exiști? Pare o glumă? Aceste lucruri se întîmplă deja.

  

Abominel și-a primit mîngîierea UE (pentru că UE, chiar și cînd vine în studioul Antena 3, se uită de sus și nu vede nici naționalismul sălbatic, nici fundamentalismul ortodoxist, nici scamatoriile de găinar cu voturi, cu bugete, cu ce vrea el). UE nu ne lasă, are interese mai mari cu noi decît avem noi cu ea. Să nu uităm că politica e o curvă în toată lumea. O constantă în baza căreia lucrurile nu sînt niciodată ceea ce par a fi… 

Văzînd cu ce bulibășeală mincinoasă de cifre vrea Abominel să acopere ultima deturnare de fonduri UE (în scop de pomană electorală), ar fi atît de greu de imaginat cam ce-o să se întîmple cu restul fondurilor cînd clica își va cere plata pentru suport? Și cam despre ce fel de pomană e vorba? Ultimul caz, o mișcare diabolică, testează demnitatea profesorilor, a oamenilor din învățămînt, aruncîndu-le în brațe 700 de lei și lăsîndu-i să-și rumege dezbinați fie frica de a-i refuza, fie rușinea de a-i lua. O perversiune la capătul unui șir de perversiuni strategice pe același principiu al învrăjbirii, al bătăii de joc. Ca și cum nu ar fi de-ajuns minciunile, politica hoțului care stigă hoții cu portofelul tău în mînă, tot acest abuz de nefiresc, de abominații care distruge acel cîmp al bunei credințe esențiale între oameni, menit să ne paralizeze, să ne facă să stăm liniștiți la locurili noastre.  


E oare chiar așa de greu de imaginat ce se poate întîmpla dacă un om a cărui conștiință seamănă cu o gaură neagră pune mîna pe TOATĂ puterea? La 25 de ani din decembrie 1989, vedem minunea.