post Timișoara

Ce să citim sub masca civilizată a lui Iohannis? 

E convins ca românii i-au arătat încredere – uitînd că cei mai mulți ar fi votat și cu ficusul de pe palierul blocului împotriva lui Ponta, vorba unui comentator, cîndva. 

Dă cu var pe firma PNLului la plecare, dar ce rezulta e 2012 reloaded. 

Premiază președintele asociației deținutilor politici. La Controceni, pentru că sediul ICR, era închiriat de Ion Iliescu pentru o nuntă de argint – n-are dreptul?

Îl cheamă pe Ponta să-i stea în poala înainte de Crăciun – deși toată afacerea pare mai degrabă rezultatul îndemnului puiemontului din prima ciocnire dintre tururi: Fiți cuminte, domnule Iohannis. 

Se-nconjoară nemțește de consilieri… numai unul și-unul. Chiar și după ce i s-a spus că nu-i frumos să te joci cu așteptările, iar el a răspuns că o să țină cont.

What else is new?

Ar trebuie să vedem și părțile bune… Una ar fi că… a depus jurămânul, de acum e legal.

Na poftim treabă… La mulți ani, popor!



Acum o săptămînă mi-am încrucișat traiectoria cu cea a președintelui, în Timișoara. Așa a ieșit socoteala, cînd am planificat evenimentul (în funcție de singurul avion la care am mai prins bilet), nu se anunțase inflația de evenimente, nici apariția lui Iohannis. Dar nu am de ce mă plînge, am fost unde trebuie, cînd trebuie și cu cine trebuie. La fix. Am întîlnit niște prieteni, restul e istorie… se pare că aceeași veche istorie, cu mici deghizamente. Și ce-i spune literatura istoriei ăsteia care ne tot stă în gît? Nu știu, aprinde lumina, spre luare aminte… măcar să o facă cu umor. Și ce-o să-i spună data viitoare? O să chestioneze felul în care funcționează democrația, și ce-i cu uituceala acestui animal amnezic, de la o generație la alta, și o să chestioneze ușurința cu care se deresponsabilizează prin actul votului, și cum toate principiile ei simple și, în cele din urmă extrem de pragmatice ajung un cauciuc fleșcăit în dinții acestui animal feroce – politicianul. Sub un moto de mare Common Sense, cuvinte scrise de Thomas Paine la o mie șapte sute și ceva: “Society in every state is a blessing, but government even in its best state is but a necessary evil; in its worst state an intolerable one.”  

Măcar atîta lucru poate să facă. Literatura, zic.



  


Reclame