unui cavaler de industrie

Exact zilele astea cînd știrea zile o ține o serie de personaje ale căror minți pocite se asortează cu aspectul subnormal, hidos, care cu fețe de slănină, care gușați – capete de porc, care chelioși cu sau fără o șuviță care să împodobească șic absența, care cu neîmplinirea hidoasă ascunsă de ochelari de personaj de benzi desenate distopice, care cu gămăliile sufletului îngropate în găoazele privirii unei ticăloșii congenitale, deasupra unui rînjet fudul, o galerie halucinantă de venali pociți… ei bine, exact acum dau peste o satiră în versuri semnată de Caragiale – numai bună să amintească un fapt simplu: nu-i ajunge bătrînei gloabe o sută și mai bine de ani de progres să-și schimbe natura.

Fără îndoială, un fenomen universal. Oricît brutalizez telecomanda, nu reușesc să ies din Hellboy.

Unui cavaler de industrie

de Ion Luca Caragiale

    Fals, malonest, venale, hidos esti, cavalere!

    Prea bine ti-au zis unii Cotcar Cotcarovici ;

    Figura ta, ce-nspira dizgust si desplacere,

    Impertininta, vila, tot palme parca cere:

    Cum dracul fruntea-n lume cutezi sa mai radici?

    Vestitele-ti scandaluri azi nu mai sunt mistere.

    De cand, ca parazitii, te-ai pripasit p-aici,

    Nu vezi, cand vrei prin lume si tu ceva sa zici,

    Cum fug toti d-ale tale cuvinte deletere?

    in loc sa-ti vezi rusinea, stigmatizat cum esti,

    si, dandu-te caintei, sa plangi si, de durere,

    Sa-ti dai in piept cu pumnul, ai cutezat, mizere

    P-o pata de nimica, sa-njuri pe cei onesti…

    Fals, malonest, venale, hidos esti, cavalere!   

via ilcaragiale.eu

Reclame