L-a văzut cineva pe Trump vorbind în Congres azi-noapte? Mi s-a părut un teatru de păpuși grotesc. Dacă prezența lui, cu toată gesticulația, cu aerul de păpușă vopsită ieftin, cu discursul de o demagogie grețoasă, e deja cunoscută, cei doi care-l încadrau în spate, Pence și… mă rog, călălalt nefericit, un ins fără nume, au făcut tot deliciul. Îngînau și încuviințau din cap cuvintele Supremului, supranumit Chifteaua Peroxidată, cu o gamă întreagă de expresivități de slugi mulțumite se sine, de situație, de înțelepciunea milenară al cărei ecou umplea sala sub nasurile lor lucioase de emoție de slugă.

Doi membri supleanți, ceva ce am mai văzut și am vrea să uităm. Omul, sub ideologie, e același.

Nu știu de ce, toată scena, mi-a amintit de o fotografie care am văzut-o zilele trecute în presa românească – într-o situație care vine oarecum în răspăr cu scena de mai sus. Iohannis, nu știu exact cu ce prilej, dînd mîna cu guvernul de căcat românesc. Tăriceanu, umflat în gușă, avea o expresie pe chip de ironie amestecată cu un fel de mulțumire de sine care ar fi trebuit să fie o provocare, un fel de băț băgat prin gard, o manevră de minte pitică și pătrată. În timp ce Dragnea îl scruta cu lama privirii, trădînd o ironie complice cu cea a lui Tăriceanu – bine că n-a încercat și un rînjet, ne-a scutit de faianța verde, de closet rural, pe care o are în gură.

Cretinul veșnic, cretinul tuturor timpurilor, ajuns la putere. Ți-o arată, ține el neapărat, căci altfel nu poate.