Note din bodegă (de subpt pămînt, pentru un spin dostoievsquian)…
Sau: Nihilismul istoric mioritic…
Sau: Întîlnirile de vineri sera cu domnul Bong…
Cu oaia Miorița pe cap… sau în cap (pe veci)… destinul unui popor anistoric. Care oaie, cu toată povestea ei neverosimil de nefirească – măcar de-ar fi o socoteală originală!, L îmi suflă din culise că există la toate popoarele născute din îndeletniciri păstorești -, doar la rumîni a ajuns un fel de par în cur axiomatic, născător de amețeli exotice. În paranteză fie spus, o poveste care-ți zgîrie nervii cu nefirescul ei, fatalismul/ inmovilismul sună mai degrabă ca o expresie e unei infirmități mintale, un diagnostic. Cică păstorul delicat se nuntește transcedental, în timp ce doi bandiți îl fac la buzunare. Cică. Vrăjeala ca scuză.
Oaia – globulă albă metafizică cu care-și apără neterminarea speriată, veșnic aspirantă.

După 100 de ani de științe ale creierului, mai mult ca niciodată, sună tragic a looney-ballooney. Sau, ca să rămînem în schema interpretativă a vechiului desen animat rusesc, ex-păstorul ajuns cetățean cu drept de vot e un nihilist pur sînge. Îl omoară pe Dumnezeu cu fiecare privire piezișă, cu fiecare privire întoarsă din fața micilor adevăruri strîmbe care-l bat peste ochi și îl eternizează într-un nicăieri demn mai degrabă de un ospiciu decît de zeitgeistul mileniului 3. Cum să-l mai cauți pe Dumnezeu înarmat cu un pachet de miciuni care nu-s altceva decît dezordinea unor lumi vechi – timpurile ți-au plantat o cocoașă ca o extensie a creierului? Unde mai e adevăr în boală, frumos în delir?

Condamnat de biologia care la nivel semnificativ nu-l desparte de gîndacul de bucătărie (în ciuda endoscheletului), dar umblînd cu mintea după Dumnezeu – mașinăria perfecțiunii absolute, a perfecțiunii absolutului…
Ce altceva e infernul dacă nu spectacolul acestui animal scremut, beat de sine în puținătatea înțelegerii propriei lui naturi…? Cu o umbră de conștiință suficient de elastică cît să-i suporte dualitatea, să-i traducă biologic presimțirile unei perfecțiuni despre care nu știe nimic.
Cu o mînă strînge de gît tot ce-l silește, cu cealaltă își șterge mucii (fizici și metafizici).

Evoluția e o afacere insuportabilă… o teorie a conspirației în epoca funny money…